Un Inger s-a ridicat la cer

Bunica mea are o vorba:

"De cand ne nastem, suntem datori cu o moarte...".

Dar cand scadenta vine prea devreme, iti vine sa urli ca "NU ESTE CORECT".



Nu am cuvinte, si mintea imi este impietrita.


Nu am cunoscut pe nimeni, pana la ea, care sa iubeasca viata atat de mult. Era omul cel mai viu pe care mi-a fost dat sa il intalnesc. Atata verva, atat vioiciune, atata bucurie si dragoste de viata... si intr-o clipa totul s-a evaporat. A ramas un gol imens in sufletul meu, probabil ca in sufletul fiecraei persoane care a avut norocul sa o intalneasca.


A fost o raza de soare, care ne-a mangaiat sufletele pentru o perioada mult prea scurta de timp.

 

DUMNEZEU SA O ODIHNEASCA!