Vladut 22.11.2009

Happy!

Sunt bucuroasa!
In sfarsit am descoperit ca pot sa recuperez din postarile mele de pe 360 (una cate una, e adevarat) si sa le salvez cu data la care le-am creat initial. Pentru mine era foarte important acest amanunt. Nu era greu de loc, dar mie mi-a luat ceva timp sa ma prind de manevra. In fine, ideea este ca am adus aici, cateva din postarile cele mai importante, si voi mai aduce cateva, pe care le si regasiti in arhiva.
Pupici!

A Friend's Greeting

I'd like to be the sort of friend that
you have been to me;

I'd like to be the help that

you've been always glad to be;

I'd like to mean as much to you

each minute of the day

As you have meant, old friend of mine,

to me along the way.

I'd like to do the big things and

the splendid things for you,

To brush the gray from out your skies

and leave them only blue;

I'd like to say the kindly things that

I so oft have heard,

And feel that I could rouse your soul

the way that mine you've stirred.

I'd like to give you back the joy

that you have given me,

Yet that were wishing you a need

I hope will never be;

I'd like to make you feel as rich as I,

who travel on

Undaunted in the darkest hours with you to

lean upon.

I'm wishing at this time that I

could but repay

A portion of the gladness that

you've strewn along my way;

And could I have one wish this year,

this only would it be:

I'd like to be the sort of friend

that you have been to me.

- Edgar A Guest -

Cruising on the Mediteranean Sea 5

Si uite asa, incet – incet am ajuns la ultima zi petrecuta pe vasul de croaziera, marti 3 Noiembrie. Dupa ce cu o seara inainte am cazut toate trei rapuse de raul de mare, dupa un somn de aproape 12 ore, ne-am trezit intr-o stare destul de buna. Chiar daca marea mai era putin agitata, nu se mai simtea decat foarte putin balansul, asa ca am parasit cabinele si ne-am plimbat de colo colo. Pe promenada s-a organizat “Festivalul Berii”. Nu studiasem prea in amanunt Cruise Compasul, asa ca nu stiam de acest eveniment.

Trecand intamplator pe acolo am observat ca se aranjau mese, cu platouri imense cu gustari. Pe mese erau aranjate tot felul de figurine facute din fructe si legume. Lumea incepuse sa se adune, era o forfota de nedescris, dar atmosfera vesela si placuta. Ne-am luat si noi cate o farfuriuta si am cules cateva specialitati traditional germane. Berea era cu plata, ca orice bautura de altfel. Ziua a trecut foarte repede, masa plimbare, masa plimbare si, fara sa ne dam seama s-a facut seara. Dupa cina, tot pe promenada, a fost organizat un mic spectacol, o parada cu costume, modul lor de a-si lua ramas bun de la noi. Nu a durat mult, dar a fost chiar distractiv. Si ca sa marcam si noi ultimele ore petrecute pe vas, ne-am dus la discoteca, in “the Dungeon”, la un dans si un cocktail. Multi au facut la fel, fapt pentru care discoteca devenise la un moment dat neincapatoare pentru multimea cu chef de distractie si zbantuiala.

Pe 4 Noiembrie, dimineata, eram deja acostati in Malaga. Ne parea rau ca s-a terminat mica aventura, dar ne era si dor de casa si familii. Inainte de a cobori, ne-am dus la Guest Relations sa reglam conturile si sa ne platim micile datorii. Am stat destul de mult acolo, pentru ca era coada. Noi achitasem contravaloarea consumului de pe vas (cocktail, shopping) cu o zi inainte, dar cum seara la disco nu puteam sa stam chiar pe uscat… mai trebuia sa stam pentru cei 7-8 $ pe care ii mai aveam de platit.
In final, pe la ora 10:00 ne-am luat “La Revedere” de la Navigator of the Seas si ne-am indreptat spre Torremolinos, la acelasi hotel la care am stat si in prima seara. Evident, avand la dispozitie mai bine de jumatate de zi, am hotarat sa ne intoarcem in Malaga, pentru o plimbare si un shopping prin centrul orasului.

Afara cald si soare, doar putin vanticel, o zi perfecta de hoinarit. Orasul este foarte frumos, oferind turistului de orice fel modalitati de petrecere a timpului. Binecuvantata cu o clima placuta si mult soare, Malaga este un oras cu bulevarde largi, palmieri, o viata de noapte bogata, multe muzee si restaurante excelente cu fructe de mare. Se spune ca Malaga are o medie de 300 de zile din an vreme insorita, ceea ce face din ea o destinatie turistica perfecta. Pe langa toate acestea, este orasul in care s-a nascut Pablo Picasso, fapt pentru care puteti gasi aici casa in care s-a nascut, devenita astazi muzeu, o arhiva a vietii si lucrarilor sale.

Cam asta a fost povestea mea.

In concluzie, eliminand cele doua zile petrecute in Malaga, si referindu-ma strict la Croaziera, pentru ca aceasta a reprezentat punctul culminant al intregii deplasari, pot sa spun cu mana pe inima, ca este un vis ce poate deveni foarte usor realitate. Si pot sa spun ca nici in vis nu va puteti imagina cat este de frumos! Daca vrei o vacanta cu totul deosebita, aceasta este una ce va va ramane in suflet!

Cruising on the Mediteranean Sea 4

Urmatoarea zi, luni, am ajuns in Corsica si am acostat in portul orasului Ajaccio. Dupa micul dejun am coborat de pe vas, dat fiind ca aici nu a mai fost nevoie de tendere. Afara era o vreme inchisa, nori negri se adunau pe cer si ne rugam sa nu ploua ca sa putem vizita cat mai mult. La iesirea din port am primit cate o harta a orasului, cu toate punctele de interes si am incercat sa stabilim un traseu. Celebritatea orasului, este evident legata de faptul ca aici s-a nascut Napoleon, in anul 1769. Orasul adaposteste o mare varietate de restaurante, terase si posibilitati de shopping (la preturi mai maricele), dar in primul rand multe obiective turistice legate de marele Imparat. Prima noastra oprire a fost in Place Foch, aflata in centrul orasului vechi. Piata este inconjurata de terase si magazinele cu suveniruri, iar din mijlocul ei, vegheaza statuia ce il reprezinta pe Napoleon ca Imparat Roman.

Am pornit apoi pe stradutele inguste pietruite in cautarea casei in care s-a nascut marele Imparat. Din pacate, luni fiind, era inchisa, deci nu am putut vizita interiorul, pastrat ca muzeu unde se pot vedea portrete, arme si documente datand din secolul 18. In capatul srazii, cu vedere spre mare, se afla Catedrala Ajaccio in care a fost botezat Napoleon in anul 1771. In interior, in partea dreapta, se afla cristelnita in care a fost botezat, acoperita in anul 1900 cu o lucrare din bronz pe care este gravat urmatorul text: “'Heic baptisatus Imperator Magnus”.

Cand am incercat sa iesim din catedrala am observat ca afara incepuse sa ploua cu galeata, lucru ce ne-a dat planurile peste cap, dat fiind ca nu eram dotate decat cu o umbrela, gratie Corinei. Am incercat sa asteptam inauntru sa se mai imbuneze vremea, dar pana la urma ne-am incercat norocul si am iesit. Era prea devreme sa ne dam batute, dar nici nu prea aveam sanse sa ne plimbam prin ploaia torentiala, incercand sa mai vizitam cate ceva. Am incercat sa mergem pe Rue Fesch, am intrat in cateva magazine, dar curand, deja ude la picioare si ghemuite tote trei sub o umbreluta, am decis, cu parere de rau, sa ne intoarcem pe vas, macar sa mai prindem ceva de la masa de pranz.

De aceasta data am mancat la restaurantul Windjammer. Multi se intorsesera, fugariti de vremea rea, asa ca am gasit destul de greu loc la o masa, dar s-a compensat cu marea varietate a felurilor de mancare si gustul excelent al acestora. Cand am iesind pe punte am constatat ca ploaia se oprise, era insa prea tarziu sa mai coboram in port. Corina s-a retras, iar eu si Bianca am ramas la Bolero, unul din putinele locuri din interiorul vasului in care se putea fuma si eu o tigara. Odata ce vasul a plecat din Ajaccio, a inceput sa se simta balansul, un semn nu tocmai bun, dar am tot sperat ca nu va fi prea rau. Cand am coborat insa la cina deja nu ma simteam prea bine. Corina luase de la Guest Relations niste pastilute contra raului de mare si am luat si eu doua. Am rezistat cu stoicism la masa, dar in momentul in care m-am ridicat si am vrut sa mergem sa ne mai plimbam, balansul era destul de mare si pe langa faptul ca nu ma simteam prea bine, nici nu ma puteam tine pe picioare. Eu am plecat spre camera, fetele insa au hotarat sa mai incerce sa ramana, dar si ele au renuntat la plimbare destul de repede. Si spectacolul din acea seara, de la teatrul Metropolis a fost anulat. Oricum, sa nu uitam ca suntem la inceput de Noiembrie, si astfel de evenimente sunt absolut normale in aceasta perioada a anului.

Cruising on the Mediteranean Sea 3

Duminica dimineata ajunsesem in Villafranche. Dupa micul dejun am fugit pe puntea 13, langa piscine de unde ne-am luat niste biletele, pentru barca ce urma sa ne duca in port. Vasul, fiind prea mare nu a putut trage chiar la mal, asa ca niste barci, tendere, urmau sa ne transporte pana in micutul port. Pe biletele noastre scria ca trebuia sa ne urcam pe tender-ul 7 si trebuia sa asteptam sa se anunte prin statie cand sa ne prezentam jos, pe deck 1. Era aproape ora 9:00 si noi nu auzisem nimic anuntat prin statie, doar Bianca spunea ca fusese anuntat tender-ul 1, dar trecuse multa vreme de atunci. Ne tot uitam afara, si tenderele veneau si plecau, asa ca am hotarat, ca romanul nerabdator, sa coboram jos, si sa vedem acolo ce se intampla. Abia se urca lumea in cea de a doua barca, asa ca ne-am asezat pe o scara si am decis sa asteptam. Spere surpriza si marea noastra bucurie, au mai ramas locuri libere pe acel tender, si pentru ca eram in locul potrivit la momentul potrivit, am fost invitate sa ne urcam si sa pornim spre port. A fost o miscare buna, pentru ca am castigat ceva timp de plimbari. Ajunse in port am pornit spre gara hotarate sa luam trenul spre Nisa.

Villefranche este un mic orasel aflat intre Nisa (6 km) si Monaco (10 km). Orasul se intinde de la mare in sus pe stanci, partea de jos numinduse Villefranche sur Mer. Plaja cu nisip fin, portul cochet cu terase de-a lungul falezei, cladirile vechi viu colorate, dau orasului o atmosfera pitoreasca tipic frantuzeasca. Gara se afla la nici 10 minute de port, asa ca am pornit in mare graba sa prindem primul tren cu destinatia Nisa. Eu si Bianca mai vizitasem Coasta de Azur, Nisa, Cannes, Monaco, insa Corina era pentru prima oara aici si isi dorea sa viziteze cat mai mult, chiar daca nu aveam foarte mult timp la dispozitie, dat fiind ca la ora 18:00 trebuia sa fim inapoi pe vasul de croaziera. In gara am avut surpriza sa vedem ca marea majoritate a celor de pe vas asteptau trenul spre Monaco. Oricum, aveai posibilitatea sa contractezi la biroul de Guest Relations excursii optionale cu ghid, insa noi am ales sa mergem pe cont propriu, in mica noastra aventura. Evident, la cumpararea biletului, de la automatul de bilete de pe peron, am gresit si gara, in Nisa existand 3 gari, una principala si doua mai micute la periferia orasului. Dar nu a fost atat de rau, in final, pentru ca am ajuns destul de repede in portul din Nisa. De cand am avut marele noroc sa vad orasul pentru prima oara, mi-am dorit sa ma reintorc. Mi-a placurt de o mie de ori mai mult decat Cannes, iar Monte Carlo mi s-a parut mult prea extravagant pentru gustul meu.

Nisa este fermecatoare, cosmopolita, cu orasul vechi cu strazi pietonale inguste, pline de magazinele cochete si terase mici cu masute inghesuite, pe care as hoinari la nesfarsit, cu piata din centru, Place Massena, cu fantana arteziana si cu stalpii aceia pe care sunt cocotati oameni de plastic ce noaptea se lumineaza si isi schimba culorile, cu Promenade des Anglais ce se intinde de-a lungul marii cu hoteluri elegante in cladiri istorice, cu hotelul Negresco ce domneste regeste asupra tuturor. In timpul sezonului e superb, o forfota placuta pe strazile sale, artisti stradali pe care ii intalnesti la fiecare pas. Am intrat in oras cu o mare bucurie in suflet si am incercat ca pe langa locurile vizitate anterior sa vad si ceea ce ratasem atunci. Primul stop a fost la Colline du Chateau, de unde peisajul iti taie rasuflarea.

Castelul nu este chiar un castel, mai mult niste ziduri de fortificatie, dar privelistea asupra portului si a intregii Nise este deosebita, plus ca sus se afla o micuta cascada. Poti urca la castel pe scari, sau, mai usor cu liftul.
Am coborat spre orasul vechi, unde am poposit cateva minute in Piata Palatului de Jusstitie, apoi am continuat drumul spre partea mai noua a Nisei, prin Place Massena, pana la Basilique Notre Dame, pe care, iarasi nu apucasem sa o vizitez in calatoria mea anterioara. Dat fiind ca era duminica, toate magazinele erau inchise, spre marele noroc al Corinei, pentru ca astfel ne-a ramas timp sa dam o fuga pana la Monaco. Dupa ce am luat pranzul pe faimoasa strada pietonala, la o terasa unde se mananca excelent, am fugit spre gara Nice Ville, am cumparat biletele si am pornit. Nu ne mai ramasese foarte mult timp la dispozitie, dar era suficient ca sa alergam cat ne tineau picioarele sa mai vizitam ceva. Nu stiam exact cum puteam ajunge din gara in Monaco, la Palatul Princiar, am cerut ceva indicatii si pana la urma am reusit sa gasim drumul cel bun.

Sus, am fost inca o data impresionata de frumusetea locului, de peisajele coplesitoare pe care le poti admira din dreapta si din stanga palatului, porturile in care sunt acorate iahturi de lux sau imense vase de croaziera, impresionantele cladiri construite in trepte pe munte, inghesuite unele in altele si cu spatii verzi create chiar pe acoperisuri. Palatul nu poate fi vizitat in interior, fiind inca locuit de Printul Albert al II-lea. Daca ai noroc (eu nu am avut…), la ora 12:00 poti fi spectator la schimbarea garzii, eveniment fastuos si memorabil, din cate am auzit. Inca 10 minute pe stradutele din jur, apoi, cu sufletul la gura am alergat spre gara sa prindem trenul spre Villefranche si spre Navigator of the Seas.
La cina, am avut o surpriza placuta, cand toti ospatarii au inceput sa defileze prin restaurant, fluturand servete albe deasupra capului, pe ritm de fanfara, dupa care s-au adunat cu totii pe acea scara interioara. Seful de restaurant a tinut un mic discurs, multumindu-ne tuturor pentru prezenta noastra acolo, iar intreg personalul restaurantului a cantat “ O sole mio”.

Cruising on the Mediteranean Sea 2

Navigator of the Seas…

Acest vas, lansat in 2002, este al patrulea din cele cinci apartinand clasei Voyager, cu o lungime de 311m si o inaltime de aproximativ 63m, are o capacitate de 3138 de pasageri. Impresionant… Facilitatile sunt cele ale unui hotel de 5*, ba chiar mai mult: patinoar, perete de catarari, pista de role, Royal Promenade (o “strada” pietruita, cu baruri si magazine), sala de teatru, teren de minigolf, spa si fitness, teren de basket, biblioteca, internet café, miniclub si club pentru adolescenti, piscine si jacuzzi-uri, capela, precum si o mare varietate de restaurante si baruri pentru toate gusturile.
Cabina noastra era una interioara, micuta, dar dotata cu tot ce aveai nevoie, inclusiv un safe, minibar, uscator de par. La cat stateam in cabina, era mai mult decat suficient. Am tras cu ochiul si la una din cabinele cu balcon, ca de, nu m-am putut abtine. Sunt mult mai mari si baia avea chiar cada, in loc de cabina de dus.

Imediat ce am urcat pe vas ne-am dus in cabina, ne-am aruncat bagajul de mana inautru si am plecat sa exploram. Ne-am dus sa servim masa de pranz, la restaurantul Windjammer Café, bufet suedez cu o mare varietate de mancaruri foarte gustoase. Apoi, am pornit in plimbare pe punti, asteptand cu emotie iesirea vasului din port. Un avion micut facea inconjurul navei tragand dupa el un banner pe care scria “Va uram croaziera placuta” . Un gest micut, dar deosebit. Incet, aproape pe nesimtite, la apusul soarelui, vasul porneste la drum, lasand in urma orice urma de pamant pentru 2 zile. Aveam emotii. Nu stiam daca se va simti balansul, daca vom avea rau de mare, dar am avut placuta surpriza ca, fiind marea linistita si vremea foarte frumoasa, sa nu simtim nimic. Parca nici nu eram pe vapor, si cu toate minunatiile din jur, ne simteam ca intr-un mic orasel pe care vroiam sa il descoperim pas cu pas.
La masa de seara, avem surpriza sa descoperim un restaurant luxos, pe trei nivele (Nutcracker cu intrare de pe Deck 3, folosit si pentru mic dejun si pranz, Coppelia pe Deck 4, unde se afla si masa noastra si Swan Lake, pe Deck 5), unite printr-o scara interioara. Ne prezentam la cina, iar la intrare suntem directionate catre masa nostra, aceeasi pentru toate zilele petrecute pe vas, unde suntem intampinate de ospatarul nostru, un roman. Astfel am aflat ca din cei o mie si ceva de angajati, pe vas existau aproximativ 100 de romani.

Cina a fost foarte placuta, in acea ambianta luxoasa, cu mancaruri deosebite si o rervire ireprosabila. Cand ne-am intors in cabina am gasit pe pat Cruise Compass pentru ziua urmatoare, care cuprindea toate activitatile de pe vas cu orarul corespunzator fiecaruia si multe alte informatii utile. In fiecare seara urma sa primim Cruise Compasul pentru ziua urmatoare.
Urmatoarea zi am petrecut-o pe mare. Ne-am trezit dimineata, dupa un somn bun, intr-un pat foarte confortabil. Am luat micul dejun si pranzul la restaurantul Nutcracker, in rest program de voie. Am incercat o plaja, dar, desi frumos afara si soare, batea vantul destul de tare, uitasem ca eram la sfarsit de octombrie, dar tot m-am riscat 15 minute in jacuzzi. In seara aceea a avut loc cina formala, la care toata lumea s-a prezentat foarte eleganta si dichisita. La ora 20:00 aveai posibilitatea sa faci poza cu capitanul vasului, un norvegian pe nume Erik Standal. Nu ne-am dus, banuind ca oricum va fi o mare nebunie, plus ca o fotografie pe format de hartie, daca doreai sa o cumperi, era aproximativ 19$. Pe tot parcursul croazierei, fotografi veneau si te pozau, in diverse ipostaze, sau erau amenajate pe vas, in cateva puncte, mici studiouri foto cu decoruri diferite. Apoi, fotografiile erau afisate intr-o galerie unde le puteai vedea si, daca iti placeau sau iti permitea buzunarul, puteai sa le cumperi. Dupa cina cea eleganta, am plecat sa facem propriul nostru set de fotografii, chiar si langa o masinuta de epoca, expusa pe minunata promenada.

Era noaptea de Holloween, iar lumea deja umbal de colo colo in costume care mai de care mai interesante sau mai sinistre. Atmosfera era minunata. Am hotarat sa mergem la spectacol, in sala de teatru Metropolis. A fost superb. In acea seara a fost un spectacol cu o pereche de dansatori din Ucraina, o trupa formata din vreo alti opt dansatori si patru cantareti. Toti au fost extraordinari, au dansat si au catat minunat, decorurile si costumele deosebite. In fiecare seara se puneau in scena spectacole cu diverse teme. Dupa spectacol am facut o mica vizita discotecii “The Dungeon” unde am savurat cate un cocktail, apoi am fugit la Salsa Party, organizata pe patinoarul transformat intr-o mica sala de spectacol. Toata lumea era vesela, costumele care mai decare mai haioase, atmosfera de petrecere.

Cruising on the Mediteranean Sea 1

Pentru cine nu a incercat niciodata, este ceva cu totul deosebit… Daca vrei o vacanta de 5*, posibilitatea de a vizita mai multe destinatii in acelasi pachet, croaziera este alegerea ideala.

Totul a inceput luni, 26 Octombrie, cu simpla intrebare: “Daca ar fi sa pleci de joi pana marti undeva, ai putea?”. Pur si simplu, fara detalii. Am raspuns afirmativ si foarte bine am facut. Putin mai tarziu am aflat ca era vorba de o croaziera pe marea Mediterana, dar nu stiam cu exactitate in ce porturi vom poposi, nimic nu era sigur 100%, nimic confirmat. A doua zi mi s-a transmis si itinerariul: plecare la Malaga pe 29.10.2009, cazare pentru o noapte, apoi pe 30 Octombrie urma sa ne imbarcam pe vasul Navigator of the Seas, pentru cinci nopti, cu opriri in Villefrance (Nisa) si Ajaccio – Corsica, apoi intoarcere in Malaga si inca o noapte de cazare acolo. Parca era un vis. Nimic nu era concret pana in seara de dinaintea plecari, dar perspectiva unei astfel de “deplasari” parea un vis devenit realitate peste noapte.
Si, uite asa, sculata joi, pe 29 Octombrie in miez de noapte, ma indrept spre aeroport cu destinatia Malaga. Ajunse la destinatie, pentru ca, am uitat sa mentionez, nu am plecat singura in aceasta calatorie, ci impreuna cu doua colege, ne urcam in masina care ne astepta si ne indreptam spre Torremolinos, statiune aflata la 6 Km de aeroportul Malaga. Ne cazam la hotel si in graba mare ne pregatim pentru intalnirea cu reprezentanta agentiei partenere care urma sa ne duca intr-un tur de forta sa vizitam opt hoteluri imprastiate in trei statiuni din Costa del Sol – Torremolinos, Benalmadena si Marbella.

Din ce am vizitat, toate mi s-au parut hoteluri bune, frumoase, cu personal serviabil si bucuros sa ne prezinte toate detaliile pe care trebuia sa le cunostem referitoare la unitatile de cazare pe care le reprezentau. Obositoare vizita, dar am avut placerea sa descopar o destinatie frumoasa, cu multe posibilitati de excursii, ca de exemplu Nerja (pesteri preistorice), Granada, Cordoba, Sevilia, Gibraltar, si altele.

A doua zi dimineata, dat fiind ca vasul nostru pleca la ora 17:00, am zis sa profitam de cele cateva ore libere si am plecat sa colindam statiunea Torremolinos. Am coborat pe faleza si am mers de-a lungul ei, descoperind o plaja lata, cu nisip fin, nenumarate terase unde te puteai relaxa la umbra cu o bautura rece in zilele toride, sau sa savurezi un apus de soare romantic.

Peisajul este foarte frumos, o combinatie de mare cu stanca muntoasa, pe partea muntoasa fiind construite in scari bloculete sau hoteluri cochete. Am urcat pe o strada in trepte, putin cam obositoare spre centrul statiunii, dar daca faci mici popasuri pe la magazinele de suveniruri aflate si pe dreapta si pe stanga, nu simti cand ai ajuns deja sus. De acolo, in goana mare spre hotel sa ne pescuim bagajele. Cu geamantanele noastre uriase, ne-am urcat in autobuz si am plecat spre Malaga, pentru a ne imbarca pe vasul de croaziera.

Nici in visele mele cele mai indraznete nu mi-am imaginat un astfel de gigant plutitor… In prima faza, din cauza grabei, a emotiilor nu cred ca am realizat dimensiunile uluitoare ale vasului, poate si pentru ca in acel moment nu mai era vreun altul aflat in port ca sa pot sa fac o comparatie. Dar va spun: este un oras plutitor!!!

Navigator of the Seas...