Postări
Astazi o sa ma mai mandresc cu cateva creatii. O sa incerc sa le grupez pe toate de pana acum intr-un album foto, pe Y! Photos si sa le puteti vedea de pe pagina mea.
Sper sa va placa si voua, macar pe jumatate cat imi plac mie....
Album
Astazi o sa ma mai mandresc cu cateva creatii. O sa incerc sa le grupez pe toate de pana acum intr-un album foto, pe Y! Photos si sa le puteti vedea de pe pagina mea.
Sper sa va placa si voua, macar pe jumatate cat imi plac mie....
Vacanta nostra (4-8.01.2007) - 4
Duminica, inainte de a cobori la micul dejun am auzit la stiri despre slujba de sfintire a Bisericii de Gheata de la Balea Lac. Asa ca eu vroiam sa mergem acolo, insa Adi nu si nu ca, fiind duminica acolo ar fi o intreaga nebunie si aglomeratie si ca ar fi mai bine sa o lasam pe a doua zi, ca in drum spre casa facem un ocol la Balea si apoi ne intoarcem in Bucuresti prin Brasov.
Nu am avut cu cine sa ma inteleg (fraiera am fost ca am cedat), asa ca am mers pe mana lui si am lasat Balea pentru luni... Stand noi la masa si cu harta in mana, Adi ocheste Ocna Muresului si s-a gandit ca poate ajungem si pana acolo, mai ales ca harta noastra indica in zona niste ruine, un castel si nu mai stiu ce... Asa ca, porniram si azi la drum. Am zis noi ca mergem intai la Ocna Muresului si apoi sa ne intoarcem in Alba Iulia. Zis si facut. Am mers de ne-a venit rau... si, ca sa fie totul minunat, ne-am trezit la Ocna ca nu avem ce vizita. Am intrebat o femeie de ruine, cetate, ceva si ne-a zis ca pe acolo nu e nimic. TEAPA!!!!!!! Dar trebuia sa o patim si pe asta, ca doar asa ni se intampla de fiecare data. Ori ratacim drumul, ori ajungem in cele mai uitate unghere ale tarii in ideea ca vedem si noi ceva si cand colo, pauza!
Asa ca am luat-o inapoi. Cand am trecut prin Aiud am vazut o biserica fortificata. Ne-am Oprit sa vedem ce e cu ea, daca putem intra inauntru. Da de unde! Un lacat cat toate zilele pe poarta sa il vada si chiorul cel mai chior. Asa ca vira spre Alba Iulia ca batusem deja o gramada de drum degeaba.
In Alba Iulia, alta pozna in alta traista. O incalceala de strazi si de indicatoare incat cu greu am reusit sa ajungem in centru. Dar macar aici aveam ce vedea. Asa ca am parcat masina si am pornit sa vizitam cat mai mult. Ce am vazut? Pai cam tot ce se poate vedea... cred.
Muzeul Unirii
Sala Unirii
Statuia lui Mihai Viteazul
Cetatea Alba Iulia
Obeliscul
Catedrala Romano-Catolica
Catedrala Reintregirii nu am reusit sa o vizitam pe indelete, intrucat era slujba si era foarte mare aglomeratie.
Am vazut toate astea putin pe graba, pentru ca se intuneca si drumul spre Rasinari era destul de lung, plus ne era foarte foame si am hotarat sa ne oprim in Sibiu sa mancam, inainte de a ajunge la pensiune.
Cam asta a fost plimbarea noastra. Si am ajuns si la ultima zi a vacantei.
Evident ca ne-am lalait cu bagajul, cu masa si cu plecarea, ca doar asa suntem noi si nu ne putem dezminti. Ne-am luat la revedere de la gazda noastra primitoare, cu promisiunea ca ne vom intoarce acolo, impreunca cu Vladut, am primit si un borcan de dulceata de zmeura de la ea, spre bucuria lui Adi.
Intr-un tarziu ne-am asternut iar la drum. Dupa cateva zile in care ne-am obisnuit cu o sosea civilizata, de asta data ne-am pus mainile in cap! Dar nu am avut incotro si am continuat drumul. Pe serpentine pana la Balea Cascada m-a bodoganit Adi in continuu, ca normal, uite ce drum ingrozitor, eu cu ideile mele, etc. Cred ca era cam 2 fara ceva cand am ajuns la Balea Cascada. Ingrozitor de tarziu. Si foarte pustiu acolo. Doar cateva masini parcate, si aproape nici un picior de om.
Am mai dibuit o singura pereche, la fel de pierduta in spatiu ca si noi. Am incercat sa vedem daca urca telecabina cu noi pana la Balea Lac. NU! ca eram doar 4 si trebuiau musai 10 persoane. Doua grupuri mai breze ca noi, ce de, au venit devreme, cica ar fi fost deja sus, dar nu aveam de unde sa stim cand coboara ca sa poata sa ne ia si pe noi totusi telecabina. Am astepta o groaza, in speranta ca vom avea si noi norocul sa vedem minunea minunata, Hotelul de Gheata si Biserica de Gheata. Acum era randul meu sa il bomban pe Adi ca nu a vrut sa venim cu o zi in urma. Ce daca era aglomerat, ce daca era nebunie, dar macar nu veneam pana aici degeaba. Bafta noastra. Se facuse destul de tarziu si nu ma gandeam decat ca, desi am fi avut o sansa sa urcam, nu stiam in cat timp ar cobora si cel de al doilea grup si daca am fi putut sa vizitam si noi ceva, sau faceam numai un drum dus-intors de dragul unei plimbari pe sarma. Plus de asta, de mai astepta si un drum lung pana in Bucuresti. Asa ca am hotarat ca nu mai are nici un sens urcatul la Balea Lac. Dezamagire totala. Parca totul se pusese impotriva noastra.
Am facut cateva poze in zpada de juma de metru de acolo. Nici cascada nu am vazut-o, nu de alta dar noi, oraseni inascuti, plecati in blugi, nu prea ne permiteam sa mergem prin zapada pana la genunchi. Asa ca, cu durere in suflet, am pornit spre casa. Numai ca pe serpentine s-a intamplat ceva ce a salvat toata ziua! Coborand drumul acela pustiu, la un moment dat, in fata noastra am zarit ceva ce parea sa fie un cal, ba chiar doi. Adi deja se uita unde e caruta sa o ocoleasca, numai ca eu m-am prins! Am inceput sa urlu la Adi sa opreasca. Erau caprioare!!!! Nu doua, erau cel putin 5 aflate la marginea soselei. Unele dintre ele au sarit peste parapet in padure. Am dat usor masina inapoi si am coborat cu aparatul de fotografiat sperand sa mai prin ceva. Una din caprioare (poate cerbisorul) se oprise jumate pe sosea, jumate dupa parapet, urmarind sa vada ce intentii avem. Dar a zbughit-o si el repede. Nu am apucat sa pozez nimic. Cand am ajuns eu intr-o pozitie cat de cat buna nu am mai vazut decat niste urme maronii indepartandu-se in graba printre copaci. Dar oricum experienta a fost minunata. De cate ori avem ocazii de acest gen? Am plecat, pe de o parte fericiti ca am vazut asa minunatie, pe de alta parte tristi ca a durat doar cateva secunde...
A urmat drumul spre casa, mult prea obositor, tristi ca de a doua zi intram din nou in cotidian. Servici, casa, treaba, griji.
Una peste alta a fost o vacanta frumoasa, in stilul nostru caracteristic.
steptam cu nerabdare urmatoarea vacanta. Poate la vara, noi asa speram, sa mergem sa vizitam Manastirile din nordul Moldovei, sau Delta Dunarii, locuri pe care Adi inca nu a avut ocazia sa le vada.
Nu am avut cu cine sa ma inteleg (fraiera am fost ca am cedat), asa ca am mers pe mana lui si am lasat Balea pentru luni... Stand noi la masa si cu harta in mana, Adi ocheste Ocna Muresului si s-a gandit ca poate ajungem si pana acolo, mai ales ca harta noastra indica in zona niste ruine, un castel si nu mai stiu ce... Asa ca, porniram si azi la drum. Am zis noi ca mergem intai la Ocna Muresului si apoi sa ne intoarcem in Alba Iulia. Zis si facut. Am mers de ne-a venit rau... si, ca sa fie totul minunat, ne-am trezit la Ocna ca nu avem ce vizita. Am intrebat o femeie de ruine, cetate, ceva si ne-a zis ca pe acolo nu e nimic. TEAPA!!!!!!! Dar trebuia sa o patim si pe asta, ca doar asa ni se intampla de fiecare data. Ori ratacim drumul, ori ajungem in cele mai uitate unghere ale tarii in ideea ca vedem si noi ceva si cand colo, pauza!
Asa ca am luat-o inapoi. Cand am trecut prin Aiud am vazut o biserica fortificata. Ne-am Oprit sa vedem ce e cu ea, daca putem intra inauntru. Da de unde! Un lacat cat toate zilele pe poarta sa il vada si chiorul cel mai chior. Asa ca vira spre Alba Iulia ca batusem deja o gramada de drum degeaba.
In Alba Iulia, alta pozna in alta traista. O incalceala de strazi si de indicatoare incat cu greu am reusit sa ajungem in centru. Dar macar aici aveam ce vedea. Asa ca am parcat masina si am pornit sa vizitam cat mai mult. Ce am vazut? Pai cam tot ce se poate vedea... cred.
Sala Unirii
Statuia lui Mihai Viteazul
Cetatea Alba Iulia
Obeliscul
Catedrala Romano-Catolica
Catedrala Reintregirii nu am reusit sa o vizitam pe indelete, intrucat era slujba si era foarte mare aglomeratie.
Cam asta a fost plimbarea noastra. Si am ajuns si la ultima zi a vacantei.
Evident ca ne-am lalait cu bagajul, cu masa si cu plecarea, ca doar asa suntem noi si nu ne putem dezminti. Ne-am luat la revedere de la gazda noastra primitoare, cu promisiunea ca ne vom intoarce acolo, impreunca cu Vladut, am primit si un borcan de dulceata de zmeura de la ea, spre bucuria lui Adi.
Intr-un tarziu ne-am asternut iar la drum. Dupa cateva zile in care ne-am obisnuit cu o sosea civilizata, de asta data ne-am pus mainile in cap! Dar nu am avut incotro si am continuat drumul. Pe serpentine pana la Balea Cascada m-a bodoganit Adi in continuu, ca normal, uite ce drum ingrozitor, eu cu ideile mele, etc. Cred ca era cam 2 fara ceva cand am ajuns la Balea Cascada. Ingrozitor de tarziu. Si foarte pustiu acolo. Doar cateva masini parcate, si aproape nici un picior de om.
A urmat drumul spre casa, mult prea obositor, tristi ca de a doua zi intram din nou in cotidian. Servici, casa, treaba, griji.
Una peste alta a fost o vacanta frumoasa, in stilul nostru caracteristic.
steptam cu nerabdare urmatoarea vacanta. Poate la vara, noi asa speram, sa mergem sa vizitam Manastirile din nordul Moldovei, sau Delta Dunarii, locuri pe care Adi inca nu a avut ocazia sa le vada.
Vacanta nostra (4-8.01.2007) - 3
A treia zi, sambata adica, ne-am trezitara si desi plecasem pregatiti de acasa cu ceva mancare pentru mic dejun am hotarat sa coboram sa vedem cum sta treaba, poate pregateste gazda ceva. Am avut noroc. Masa era deja pusa, pentru toti cei care erau cazati aici care doreau sa ia micul dejun. O masa mai mult decat imbelsugata, cu tot ce vrei si ce nu vrei, de la ceai cu un si dulceata, la diverse mezeluri, carnaciori, oua fierte, lapte si cafea. Mai mare dragul!
Dupa cafeleala si o masa copioasa am hotarat sa pornim spre Sighisoara, ca asa ii sade bine calatorului cu drumul. Drumul frumos, buna dispozitie...
Ajunsi acolo, dorinta mea mare a fost sa urcam Scara Scolarilor , pentru ca in urma cu 2 ani, insarcinata fiind, nu am facut-o. Asa ca , greu dar sigur, am urcat cele 175 de trepte pana la Biserica din Deal care, din pacate era inchisa in acel moment. Mi-a parut rau ca nu am putut intra sa o vizitam, dar...asta e. Ne-am invartit putin pe acolo apoi am luat-o inapoi pe scari si am coborat spre turnul cu ceas. Cand am vrut sa urcam in turn am aflat ca doar pentru cateva minute mai era deschisa si Camera de Tortura , fiind un grup de turisti rusi acolo, asa ca ne-am grabit sa prindem si noi ceva. O incapere mica, cu pereti de piatra apasatori si vreo 3 obiecte de tortura infioratoare. Ti se zbarlea parul in cap daca citeai cum erau folosite... Eu am fost putin dezamagita, ma asteptam la ceva mai mult, nu stiu nici eu la ce, dar Adi spunea ca cica asta era si ideea, ca totul era gandit, inclusiv spatiul acela atat de stramt, pentru a-i distruge psihic pe cei ce ajungeau acolo.
Apoi am vizitat Turnul cu Ceas si Muzeul de Istorie al municipiului Sighisoara adapostit de acesta. Evident nici aici nu am scapat de scari inguste si amenintatoare, dar, ca si data trecuta, a meritat pe deplin efortul. Dupa ce am terminat de vizitat ceea ce nu am apucat sa vizitam in urma cu 2 ani, am luat masa la Casa cu Cerb , dupa care am pornit inapoi spre Rasinari.
Dupa cafeleala si o masa copioasa am hotarat sa pornim spre Sighisoara, ca asa ii sade bine calatorului cu drumul. Drumul frumos, buna dispozitie...
Ajunsi acolo, dorinta mea mare a fost sa urcam Scara Scolarilor , pentru ca in urma cu 2 ani, insarcinata fiind, nu am facut-o. Asa ca , greu dar sigur, am urcat cele 175 de trepte pana la Biserica din Deal care, din pacate era inchisa in acel moment. Mi-a parut rau ca nu am putut intra sa o vizitam, dar...asta e. Ne-am invartit putin pe acolo apoi am luat-o inapoi pe scari si am coborat spre turnul cu ceas. Cand am vrut sa urcam in turn am aflat ca doar pentru cateva minute mai era deschisa si Camera de Tortura , fiind un grup de turisti rusi acolo, asa ca ne-am grabit sa prindem si noi ceva. O incapere mica, cu pereti de piatra apasatori si vreo 3 obiecte de tortura infioratoare. Ti se zbarlea parul in cap daca citeai cum erau folosite... Eu am fost putin dezamagita, ma asteptam la ceva mai mult, nu stiu nici eu la ce, dar Adi spunea ca cica asta era si ideea, ca totul era gandit, inclusiv spatiul acela atat de stramt, pentru a-i distruge psihic pe cei ce ajungeau acolo.
Vacanta nostra (4-8.01.2007) - 2
Bine v-am regasit! Sa continuam povestirea....
Dupa o noapte in care nici eu si nici Adi nu am prea dormit (noi obisnuiti cu paturi "King Size", in amaraciunea aia de patutz parca eram sardine), nu am luat nici micul dejun, am facut bagajele intr-o mare graba si am plecat pre Rasinari sa vedem conditiile de cazare in partea cealalta...
Si ca sa fie totul frumos, pe drum, un drum pe care nu incap 2 masini paralel, ne trezim inconjurati de o turma uriasa de oi. Oprim masina, ca, de, alta solutie nu aveam, si asteptam sa treaca oile. Acu', frumos era ca in turma cu pricina erau si berbeci, normal, cu niste coarne imense, cu varfuri incovoiate spre exterior. Adi deja se "crizase". Pe langa faptul ca ii placea sa vada marea aia de animale in jur, asa de aproape, cainii de stana care dirijau circulatia si tot ce se petrecea pe acolo, incepuse sa tremure de teama ca un berbecut o sa treaca pe langa masina noastra si o sa ne lase o amintire minunata. De ce sa vorbesc prostii, ca si mie imi era la fel de teama, dar spre norocul si linistea noastra am scapat nevatamati. Asa ca am ajuns cu bine la pensiune. Cucoana de acolo, super draguta si amabila ne pofteste inauntru si ne spuneca are 2 camere libere si sa mergem sa le vedem si sa o alegem pe cea care ne place mai mult. Prima camera, ceva mai mare, avea un pat matrimonial, mare incapator si o canapea extensibila, si rafturi pline cu jucarii de plus. Mi-a zis ca a amenajat-o special pentru familii care vin cu copii. Lucru mai mult decat admirabil. Ce inseamna omul care stie sa se orienteze si cum sa isi organizeze afacerea. Normal ca cine vine cu un copil e super incantat de camera, pentru ca pe langa tot confortul ii ofera si copilului o activitate. A doua camera, ceva mai mica, dar frumoasa, intima, cocheta, pat la fel de mare, totul curat de iti lua ochii, baia la fel. Am hotarat ca e mai potrivita pentru noi, mai ales ca avea si balcon unde puteam iesi la o tigara. Asa ca ne-am pus pe adus si desfacut bagajele, ca acum aveam si un dulap onorabil. Adi a iesit pe balconul care dadea in curtea din spate, la o pipa si ma trezesc cu el ca incepe sa chiraie de bucurie ca a vazut in curte iepurasi. Evident, imaginati-va ca, atat cat am stat acolo, dimineata se trezea si se ducea sa ii salute...
Buuuun... Dupa ce ne-am organizat, dat fiind ca deja se scursese aproape juma de zi, am hotarat ca cel mai bun lucru era sa mergem in Sibiu, sa mai vizitam una alta si sa luam masa. Zis si facut!
Nu am avut noi prea multe de vizitat, pentru ca deja vizitasem in datile trecute cam tot, dar a fost placut sa ne plimbam pe stradutele din centrul vechi. Am intrat in Biserica Evanghelica , pe care pana acum nu o vizitasem. Lui Adi ii plac enorm constructiile in stil gotic, si mie de altfel. Mi-ar fi placut sa nimerim cand avea loc vreun concert de orga...
Am incercat sa fac poze cat mai multe si mai bune, insa nu aveam voie sa folosesc blitz-ul, asa ca, nu au iesit prea grozave, dar am surprins si cateva imagini superbe.
Apoi am trecut pe Podul Minciunilor , unde ne-am orit iar cateva clipe sa admiram si sa pozam. Evident, ne-am adus aminte, cum cu 3 ani in urma, la prima noastra "iesire", pe vremea cand eram tineri indragostiti, ne-a apucat pupatul pe pod, iar o baba, in loc sa isi vada de batranetile ei s-a luat de noi...
Unde am mai fost? Aaaa, da! Am urcat in Turnul Sfatului . Evident ca pana am ajuns in varf era sa imi dau duhul dar a meritat, pentru ca privelistea de acolo de sus, este minunata, iar la coborare mi-au tremurat picioarele (am oroare de scari inguste, stramte). Am ajuns cu bine si jos, asa ca am inceput sa cautam un restaurant.
Cel mai la indemana a fost "La Turn" (mai fusesem acolo), un restaurant superb, foarte cochet si cu mancare foarte buna. Pacat ca se misca destul de greu ospatarii...
Cu burta ghiftuita, cu picioarele obosite ne-am intors la pensiune sa ne culcusim.
Dupa o noapte in care nici eu si nici Adi nu am prea dormit (noi obisnuiti cu paturi "King Size", in amaraciunea aia de patutz parca eram sardine), nu am luat nici micul dejun, am facut bagajele intr-o mare graba si am plecat pre Rasinari sa vedem conditiile de cazare in partea cealalta...
Buuuun... Dupa ce ne-am organizat, dat fiind ca deja se scursese aproape juma de zi, am hotarat ca cel mai bun lucru era sa mergem in Sibiu, sa mai vizitam una alta si sa luam masa. Zis si facut!
Nu am avut noi prea multe de vizitat, pentru ca deja vizitasem in datile trecute cam tot, dar a fost placut sa ne plimbam pe stradutele din centrul vechi. Am intrat in Biserica Evanghelica , pe care pana acum nu o vizitasem. Lui Adi ii plac enorm constructiile in stil gotic, si mie de altfel. Mi-ar fi placut sa nimerim cand avea loc vreun concert de orga...
Am incercat sa fac poze cat mai multe si mai bune, insa nu aveam voie sa folosesc blitz-ul, asa ca, nu au iesit prea grozave, dar am surprins si cateva imagini superbe.
Apoi am trecut pe Podul Minciunilor , unde ne-am orit iar cateva clipe sa admiram si sa pozam. Evident, ne-am adus aminte, cum cu 3 ani in urma, la prima noastra "iesire", pe vremea cand eram tineri indragostiti, ne-a apucat pupatul pe pod, iar o baba, in loc sa isi vada de batranetile ei s-a luat de noi...
Unde am mai fost? Aaaa, da! Am urcat in Turnul Sfatului . Evident ca pana am ajuns in varf era sa imi dau duhul dar a meritat, pentru ca privelistea de acolo de sus, este minunata, iar la coborare mi-au tremurat picioarele (am oroare de scari inguste, stramte). Am ajuns cu bine si jos, asa ca am inceput sa cautam un restaurant.
Cel mai la indemana a fost "La Turn" (mai fusesem acolo), un restaurant superb, foarte cochet si cu mancare foarte buna. Pacat ca se misca destul de greu ospatarii...
Cu burta ghiftuita, cu picioarele obosite ne-am intors la pensiune sa ne culcusim.
Vacanta nostra (4-8.01.2007) - 1
Asa deci si prin urmare...
Plecaram joi dimineata, evident ca oricat am tras sa ne intindem la drum cat mai devreme nu a fost chip sa iesim din Bucuresti mai devreme de ora 11.30, treziti de la 6.30. Surprinzator totusi faptul ca, desi zilele dinaintea plecarii noastre au fost groaznice, vorbind din punct de vedere meteorologic, ca s-au anuntat oameni inzapeziti prin imprejurimile Sibiului, adica pe unde trebuia sa ajungem si noi, fire de curent electric rupte si alte minunatii, ziua cu pricina era insorita si frumoasa ca o zi de primavara, soseaua uscata si curata, numai buna de drum. Am luat-o ca de obicei pe Valea Oltului, ca noua pe acolo ne place, am facut si un mic popas de tigara si poze, ca de. Drumul a fost grozav pana la iesirea din Sibiu spre Rasinari. Pana in Rasinari am mers cu 20 km/h pentru ca erau numai sleauri de gheata si daca nu ne-a zdruncinat de ne-a zapacit. Iar din Rasinari spre cabana la care trebuia sa ajungem...zapada. Pe marginea drumului zapada de cel putin jumatate de metru, iar eu nu ma gandeam decat la ce frumos ne vom da cu sania la Paltinis si ce batalii cu bulgari si tavaleli ne asteapta.
Ajungem intr-un final la cabana pe care v-o laudam atat data trecuta...Dezamagirile au inceput de cum am intrat in curte. Tot spatiu de parcare era un mare maldar de zapada, doar vreo 5 locuri curatate, evident ocupate. Norocul nostru ca tocmai pleca cineva asa ca ne-am orientat, ca altfel ar fi trebuit ori sa ne curatam singuri un loc, ori sa parcam masina intr-o parcare amenajata pe marginea drumului, la vreo 100 m de cabana. Ma rog, am comentat cu Adi acest subiect, si el suparat ca si mine, pentru ca era normal sa puna oamenii fundul la treaba si sa curete parcarea, tinand cont ca aveau, pare-se, multi clienti. Intram, luam legatura cu omul si in drum spre camera pe care urma sa o ocupam, aflam ca nu avem curent, apa si caldura, deoarece cazusera firele de curent electric din cauza zapezii. Dar primim asigurari ca intr-o ora problema va fi remediata si ca in camera avem oricum un resou cu car sa ne incalzim, daca nu va face caloriferul fata peste noapte. Ajungem in camera...Am aruncat un ochi in jur si am amutit. Nici eu si nici Adi nu aveam curaj sa spunem nimic. Am adus bagajele si pana la urma ne-am luat inima in dint si am deschis subiectul. Eram dezamagiti. Ceea ce vazusem cu 2 ani in urma nu se compara cu ce era acum. Am zis ca poate atunci era cabana noua (inca se mai lucra la niste camere), ca poate eram noi ametiti si prea entuziasmati de ospitalitatea celor de acolo... Diferenta intre ceea ce vazusem atunci si ceea ce era acum era imensa. Camera mica (nu asta era problema), nu tu un dulap in care sa iti pui o haina, un miros ciudat de canal imbibat in pereti, baia mica, fara cada de dus, doar o baterie in perete si scurgerea din podea... totul denota delasarea proprietarilor. Am coborat jos, in restaurant sa bem un vin fiert. Intre timp s-a dat drumul la curent asa ca am urcat inapoi in camera sa punem tara la cale. Era clar ca nu era de stat. Asa ca am sunat-o pe Ancuta sa o rugam sa caute pe net o pensiune in zona, pentru ca a doua zi dimineata sa ne luam calabalacul si sa o stergem. Ne-a dat niste numere de telefon de la niste pensiuni din Rasinari si ne-am pus pe cautat. Am gasit pana la urma camera la pensiunea Pheonix, am vorbit cu proprietara si am stabilit ca a doua zi sa mergem sa vedem. De, asta este, asa ni se intampla noua de fiecare data. Pana sa rezolvam ceva si sa sa ne bucuram de un lucru, chiar si de o vacanta, intai trebuie sa dam cu capul de sus. Nu avem noi norocul sa ne iasa ceva din prima. Dupa ce ne-am mai linistit am coborat sa luam masa, apoi am iesit la plimbare. Macar plimbarica noastra a fost placuta. Afara nu era foarte frig, copacii erau superbi, incovoiati sub greutatea zapezii, brazii erau parca niste uriasi cu mantii albe si caciuli de nea. Lumina lunii se reflecta in zapada, imprastiind o lumina placuta in jur, calauzindu-ti pasii. Pe drum ne-am imprietenit si cu doi catei care la inceput pareau sa se indrepte fioros spre noi, cu intentii dubioase, dar cand s-au apropiat au inceput sa dea fericiti din coada si sa sara pe mine sa ma joc cu ei. Ne-am intors spre cabana, insotiti de cei doi prieteni jucausi.
Asta a fost prima noastra zi de vacanta.
Acum e cam tarziu si mi-am neglijat destul puiul, asa ca va parasesc si sper sa ajung maine sa va povestesc restul.
Noapte buna, vise placute, puricii sa va sarute!
