Ploaie de Toamna

Ploua morocanos si aprig.

Stravezia perdea de stropi

Unduie sub vântul rece.

În sirul nesfârsit de plopi

Strapunge valul de frig.

Norii îngroasa rândurile

Deasupra orasului întunecat.

Pe strazile mici si pustii,

Ploua neîncetat, sacadat,

Trist ma apasa gândurile.

Oamenii alearga încolo si-ncoace

Abatuti, îsi feresc chipurile sub umbrele.

Zgribuliti trec, de la scoala, copiii

Carându-si, cu greu, ghiozdanelele

Si calcând, vrând-nevrând, prin baltoace.

Privesc, de la geam, urgia de-afara.

Un vuiet surd îmi atinge timpanele.

Deodata, în suflet, mi se lasa seara

Si dorurile îsi lasa sa cada obloanele.

Se mânie cerul, de dureri se scutura

Peste natura umeda si posomorâta.

Stropii de ploaie gonesc si se vântura.

Ziua se desfigureaza, devine sluta...

Caderile de ape nelinistite

Acopera stradutele si-nghit trecatorii.

Se plimba prin inima tristeti nesfârsite

Si-n suflet m-acopera norii.

Ploua afara si ploua în mine

Cu triste lacrimi de singuratate.

Umbrela de dragoste de mi-ai tine,

Mi-ai fi adapost, peste noapte.

Ottilia Ardeleanu