Despre Venetia

Cuvintele sunt de prisos. Este greu sa descrii Venetia. Orice ai spune, nu ai cum sa captezi magia, romantismul, farmecul acestui oras.

"Venetia este o ciudatenie, o himera, o razvratire a pamantului care se opune apei, care vrea sa mai ramana la suprafata inainte de a se intoarce acolo unde ii e locul (in apele lagunei). Venetia este o minune, un dar neasteptat facut de un pamant prea sarac, care nu avea nimic altceva de daruit oamenilor. Si atunci le-a daruit Venetia, sa se minuneza cateva secole, pentru ca mai apoi sa se intrebe daca a fost reala."

De cum am coborat din autobuz si am pus piciorul in Piazalle Roma parca m-as fi intors in timp si m-am trezit brusc cu cateva sute de ani in urma. Cladiri grandioase in culori fabuloase ce poarta amprenta timpului, se inclina in unghiuri ciudate deasupra apelor verzui si totul are un aer de eleganta veche. Orasul isi traieste clipa ca si cand ar fi ultima iar maine totul va disparea. Este un loc incarcat de arta si istorie, fiecare cladire, fiecare pod emana arta.
In perioada Carnavalului, cu atat mai mult ai senzatia intoarcerii in timp. Oameni parca iesiti din povesti, imbracati in costume senzationale, se plimba pe stradute sau cu gondola, ii vezi in Cafe Florian luand ceaiul intr-o atmosfera desprinsa din vremuri de mult apuse, dar atat de vii aici.

A fost un vis, pe care am reusit sa il transform in realitate si din care nu as fi vrut sa ma trezesc prea curand. Mi-as fi dorit sa stau mai mult, am mai fi avut multe de vazut, dar m-am multumit cu atat pentru moment si nutresc speranta ca ma voi intoarce. Poate pe o vreme putin mai prietenoasa, poate pentru mai multe zile, poate...


In prima zi am apucat doar sa ne plimbam prin Piata San Marco, pe inserat. Prima oara cand am vazut "mastile" m-am apropiat cu sfiala. Erau de o frumusete ireala, atat de delicati in vesmintele lor albe, cu miscari usoare, leganate, pozand parca pentru eternitate.

A doua zi am plecat spre Murano. Nu-l ratati! Este impresionant sa vizitezi un atelier de sticlarie si sa ii vezi pe sticlari cum creaza frumuseti atat de delicate, cu o dexteritate uluitoare. Magazinele te fascineaza cu mii de culori vii ce iti imbata privirile.
Am vizitat apoi si Cimitero Di San Michele. Am fost socata de frumusetea acestui loc, in care totul pare asezat cu o atentie desavarsita, iar lucrul cel mai frapant a fost ca, uitandu-te in zare vedeai o mare de flori, viu colorate (am inteles mai tarziu ca erau artificiale), dandu-ti senzatia ca nici anotimpul nu este cel pe care il stii.
Am trecut cu Vaporetto pe sub Podul Rialto, spre Ciesa di San Salute, pecare am admirat-o doar la exterior, pentru moment urmand sa ne intoarcem a doua zi. Ne-am oprit din nou in Piata San Marco, in drumul nostru spre hotel. In mijlocul pietei, sezand pe jos, imbracata intr-un costum tare frumos, cu chipul ascuns dupa o masca finuta, o fetita ce nu avea mai mult de sapte anisori, poza pentru turistii fascinati de miscarile ei line si plecaciunile delicate.

Era ca o papusica de portelan, pusa in miscare de o cheita ascunsa.
Ne-am oprit apoi la o cafenea de langa hotel, unde ne-am delectat, intr-o atmosfera calda si prietenoasa, cu o bautura specific venetiana, Bellini, o combinatie de vin spumant si suc de piersici.
In ziua urmatoare vremea nu a prea tinut cu noi. Ploua marunt si enervant, iar vantul sufla in rafale intorcandu-mi tot timpul pe dos umbreluta amarata pe care mi-am cumparat-o fortata de situatie. Bantuind pe stradutele imbarligate si inguste Venetiei, am ajuns la Chiesa di San Zaccaria. Ascunsa privirilor, intr-o piateta mica ce ii poarte numele, construita intr-o combinatie de stiluri, Gothic si Renascentist, biserica adaposteste in subsolul permanent inundat trupurile a opt Dogi.
In drumul nostru spre Palatul Dogilor, am facut o mica oprire si ne-am pictat chipurile, sa intram si noi in atmosfera de sarbatoare.
Am vizitat apoi Palatul Dogilor, construit in stil gotic, ne-am pierdut pasii prin incaperile uriase, cu picturi coplesitoare, tavane incarcate de sculpturi aurite, fiecare cu o poveste de spus, pana la Podul Suspinelor, ce leaga Palatul de Inchisoare.
Basilica San Marco, uriasa, impunatoare, nu trebuie ratata. Este o capodopera bizantina ce adaposteste moastele Sfantului Marcu, protectorul Venetiei. Cladirea mareata este o capodopera plina de turnuri, domuri, mozaicuri si comori aduse din Orientul Mijlociu.
Iesind din Bazilica dai cu ochii de Campanile, un turn de 100 m din secolul VIII ce strajuieste orasul. Acesta a fost partial reconstruit dupa ce in 1902 s-a prabusit din senin. Se poate urca in acest turn pentru o priveliste exceptionala asupra Venetiei, insa vremea nu tinea cu noi asa ca am ratat aceasta ocazie...
Torre dell´Orologio din Piata San Marco din Venetia este un turn cu ceas construit în stil renascentist, este pozitionat deasupra arcadei ce duce spre Mercerie. Turnul se afla în nordul pietei San Marco. Pe turn se află un ceas auriu si smăltuit cu albastru. Acesta arată zodiacul si fazele lunii si a fost conceput pentru navigatori. Există o legendă care spune că, cei care au făptuit ceasul au fost orbiti pentru a numai putea crea un alt ceas asemănător. Pe vîrful turnului după cum se vede în imaginea de mai jos se află două figuri din bronz care bat clopotele la ora exactă; acestea sunt cunoscute sub numele de Mori sau mauri. Ceasul mai atrage si prin faptul că dispune de un mecanism unic prin care, în timpul săptămînii Înăltării Domnului, cei trei magi ies pentru a se închina Fecioarei Maria si a Pruncului Isus aflati deasupra ceasului.

Dupa ce am luat masa, la un "impinge tava" (mancarea super buna), pe langa Podul Rialto, apoi am pornit spre Chiesa di Santa Maria della Salute, pe care cu o seara inainte o admirasem doar la exterior. Este o capodopera, in stil baroc. Este foarte mare cu un spatiu central imens, înconjurat de arcade care duc la capele laterale, dominat de altarul baroc in care se afla o icoana a Sfintei Maria.
In ultima zi a periplului nostru ne-am rezervat putin timp pentru cumparaturi si, cum nu puteam pleca din Venetia fara o masca, am cautat indelung ceva deosebit. Am observat ca orasul era inundat de masti facute probabil in China. La orice taraba sau magazinel gaseai acelasi tip de masti, foarte incarcate si deja devenite chiciuri. Intamplator am intrat intr-un magazinel micut unde am ochit, agatata de perete, o masca extrem de simpla, in comparatie cu ceea ce vazusem pana atunci, si nu am putut pleca de acolo fara ea.

Si uite asa, au trecut cele trei zile in Venetia...

Este absolut incantator sa te lasi purtat de stradutele pitoresti si sa nu cunosti niciodata ce vei gasi la capatul lor, unde te poarta si ce minunatii vei mai vedea.