Mi-e dor de Primavara!!!

Mi-am dorit zapada iarna. Nu pentru mine, cat pentru Vlad, sa stie si el cum arata, inainte de a disparea cu totul.
Uitasem cum arata Bucurestiul dupa doua zile de la ninsoare, cand totul este blocat, zapada devine neagra si nu te mai imbie la "sapuneala", fara sa mai vorbesc de rahatii de caine care zac pe acolo pe unde ar fi aleea si ca sa ii ocolesti trebuie sa intri in namete pana la genunchi, cand ti se face sila, de-a dreptul sa scoti capul din casa. Si ce mi-am dorit, mi-a fost dat. Dar dupa a doua tura de ninsoare deja simteam ca imi iese pe nas iarna asta, in care nici copilul cu sania nu am reusit sa il scot afara mai mult de 3 ori din cauza jegului general.
Acum, pare ca iarna isi cam ia talpasita si incepe sa fac loc anotimpului urmator. Numai ca suntem acum la granita dintre cele doua, cand nu-i nici lae nici balae. Iar vremea asta posomorata si neagra, incepe sa ma calce pe nervi. Si cred ca am aceeasi stare ca marea majoritate a bucurestenilor, de nervozitate, irascibilitate si somnolenta. Verific in fiecare zi meteo sa vad o raza de speranta, dar ploaie, ploaie si iar ploaie.
Am o speranta pentru duminica, poate, cine stie, vom face o plimbare la padure sa adunam si noi ghiocei si albastrele.... daca nu le-or fi adunat altii inaintea noastra sa le vanda pe strada...
Mi-e dor de Primavara, de o zi insorita care sa ma scoata din starea asta de amorteala si sa ma faca sa cumpar un brat de zambile, sa il duc acasa si sa ma imbat cu parfumul lor!