Vacanta nostra (4-8.01.2007) - 1

Mai dragilor, promisei io ca vin cu poze si cu povestiri de la munte, dar ma tinui de promisiune doar pe jumatate, adica cu pozele........ De, lenea e cucoana mare! Dar sa nu exageram, ca nici timp nu prea am avut si in afara de asta, domnul piticul Mutulica, de cate ori ma vede in fata calculatorului vrea in brate si imi ia mana de pe mouse si si-o pune pe piept, in semn ca trebuie sa il iubesc pe el, nu sa ma ocup de alte chestiuni frivole....

Asa deci si prin urmare...
Plecaram joi dimineata, evident ca oricat am tras sa ne intindem la drum cat mai devreme nu a fost chip sa iesim din Bucuresti mai devreme de ora 11.30, treziti de la 6.30. Surprinzator totusi faptul ca, desi zilele dinaintea plecarii noastre au fost groaznice, vorbind din punct de vedere meteorologic, ca s-au anuntat oameni inzapeziti prin imprejurimile Sibiului, adica pe unde trebuia sa ajungem si noi, fire de curent electric rupte si alte minunatii, ziua cu pricina era insorita si frumoasa ca o zi de primavara, soseaua uscata si curata, numai buna de drum. Am luat-o ca de obicei pe Valea Oltului, ca noua pe acolo ne place, am facut si un mic popas de tigara si poze, ca de. Drumul a fost grozav pana la iesirea din Sibiu spre Rasinari. Pana in Rasinari am mers cu 20 km/h pentru ca erau numai sleauri de gheata si daca nu ne-a zdruncinat de ne-a zapacit. Iar din Rasinari spre cabana la care trebuia sa ajungem...zapada. Pe marginea drumului zapada de cel putin jumatate de metru, iar eu nu ma gandeam decat la ce frumos ne vom da cu sania la Paltinis si ce batalii cu bulgari si tavaleli ne asteapta.
Ajungem intr-un final la cabana pe care v-o laudam atat data trecuta...Dezamagirile au inceput de cum am intrat in curte. Tot spatiu de parcare era un mare maldar de zapada, doar vreo 5 locuri curatate, evident ocupate. Norocul nostru ca tocmai pleca cineva asa ca ne-am orientat, ca altfel ar fi trebuit ori sa ne curatam singuri un loc, ori sa parcam masina intr-o parcare amenajata pe marginea drumului, la vreo 100 m de cabana. Ma rog, am comentat cu Adi acest subiect, si el suparat ca si mine, pentru ca era normal sa puna oamenii fundul la treaba si sa curete parcarea, tinand cont ca aveau, pare-se, multi clienti. Intram, luam legatura cu omul si in drum spre camera pe care urma sa o ocupam, aflam ca nu avem curent, apa si caldura, deoarece cazusera firele de curent electric din cauza zapezii. Dar primim asigurari ca intr-o ora problema va fi remediata si ca in camera avem oricum un resou cu car sa ne incalzim, daca nu va face caloriferul fata peste noapte. Ajungem in camera...Am aruncat un ochi in jur si am amutit. Nici eu si nici Adi nu aveam curaj sa spunem nimic. Am adus bagajele si pana la urma ne-am luat inima in dint si am deschis subiectul. Eram dezamagiti. Ceea ce vazusem cu 2 ani in urma nu se compara cu ce era acum. Am zis ca poate atunci era cabana noua (inca se mai lucra la niste camere), ca poate eram noi ametiti si prea entuziasmati de ospitalitatea celor de acolo... Diferenta intre ceea ce vazusem atunci si ceea ce era acum era imensa. Camera mica (nu asta era problema), nu tu un dulap in care sa iti pui o haina, un miros ciudat de canal imbibat in pereti, baia mica, fara cada de dus, doar o baterie in perete si scurgerea din podea... totul denota delasarea proprietarilor. Am coborat jos, in restaurant sa bem un vin fiert. Intre timp s-a dat drumul la curent asa ca am urcat inapoi in camera sa punem tara la cale. Era clar ca nu era de stat. Asa ca am sunat-o pe Ancuta sa o rugam sa caute pe net o pensiune in zona, pentru ca a doua zi dimineata sa ne luam calabalacul si sa o stergem. Ne-a dat niste numere de telefon de la niste pensiuni din Rasinari si ne-am pus pe cautat. Am gasit pana la urma camera la pensiunea Pheonix, am vorbit cu proprietara si am stabilit ca a doua zi sa mergem sa vedem. De, asta este, asa ni se intampla noua de fiecare data. Pana sa rezolvam ceva si sa sa ne bucuram de un lucru, chiar si de o vacanta, intai trebuie sa dam cu capul de sus. Nu avem noi norocul sa ne iasa ceva din prima. Dupa ce ne-am mai linistit am coborat sa luam masa, apoi am iesit la plimbare. Macar plimbarica noastra a fost placuta. Afara nu era foarte frig, copacii erau superbi, incovoiati sub greutatea zapezii, brazii erau parca niste uriasi cu mantii albe si caciuli de nea. Lumina lunii se reflecta in zapada, imprastiind o lumina placuta in jur, calauzindu-ti pasii. Pe drum ne-am imprietenit si cu doi catei care la inceput pareau sa se indrepte fioros spre noi, cu intentii dubioase, dar cand s-au apropiat au inceput sa dea fericiti din coada si sa sara pe mine sa ma joc cu ei. Ne-am intors spre cabana, insotiti de cei doi prieteni jucausi.
Asta a fost prima noastra zi de vacanta.
Acum e cam tarziu si mi-am neglijat destul puiul, asa ca va parasesc si sper sa ajung maine sa va povestesc restul.
Noapte buna, vise placute, puricii sa va sarute!