Vacanta nostra (4-8.01.2007) - 2

Bine v-am regasit! Sa continuam povestirea....

Dupa o noapte in care nici eu si nici Adi nu am prea dormit (noi obisnuiti cu paturi "King Size", in amaraciunea aia de patutz parca eram sardine), nu am luat nici micul dejun, am facut bagajele intr-o mare graba si am plecat pre Rasinari sa vedem conditiile de cazare in partea cealalta...

Si ca sa fie totul frumos, pe drum, un drum pe care nu incap 2 masini paralel, ne trezim inconjurati de o turma uriasa de oi. Oprim masina, ca, de, alta solutie nu aveam, si asteptam sa treaca oile. Acu', frumos era ca in turma cu pricina erau si berbeci, normal, cu niste coarne imense, cu varfuri incovoiate spre exterior. Adi deja se "crizase". Pe langa faptul ca ii placea sa vada marea aia de animale in jur, asa de aproape, cainii de stana care dirijau circulatia si tot ce se petrecea pe acolo, incepuse sa tremure de teama ca un berbecut o sa treaca pe langa masina noastra si o sa ne lase o amintire minunata. De ce sa vorbesc prostii, ca si mie imi era la fel de teama, dar spre norocul si linistea noastra am scapat nevatamati. Asa ca am ajuns cu bine la pensiune. Cucoana de acolo, super draguta si amabila ne pofteste inauntru si ne spuneca are 2 camere libere si sa mergem sa le vedem si sa o alegem pe cea care ne place mai mult. Prima camera, ceva mai mare, avea un pat matrimonial, mare incapator si o canapea extensibila, si rafturi pline cu jucarii de plus. Mi-a zis ca a amenajat-o special pentru familii care vin cu copii. Lucru mai mult decat admirabil. Ce inseamna omul care stie sa se orienteze si cum sa isi organizeze afacerea. Normal ca cine vine cu un copil e super incantat de camera, pentru ca pe langa tot confortul ii ofera si copilului o activitate. A doua camera, ceva mai mica, dar frumoasa, intima, cocheta, pat la fel de mare, totul curat de iti lua ochii, baia la fel. Am hotarat ca e mai potrivita pentru noi, mai ales ca avea si balcon unde puteam iesi la o tigara. Asa ca ne-am pus pe adus si desfacut bagajele, ca acum aveam si un dulap onorabil. Adi a iesit pe balconul care dadea in curtea din spate, la o pipa si ma trezesc cu el ca incepe sa chiraie de bucurie ca a vazut in curte iepurasi. Evident, imaginati-va ca, atat cat am stat acolo, dimineata se trezea si se ducea sa ii salute...
Buuuun... Dupa ce ne-am organizat, dat fiind ca deja se scursese aproape juma de zi, am hotarat ca cel mai bun lucru era sa mergem in Sibiu, sa mai vizitam una alta si sa luam masa. Zis si facut!

Nu am avut noi prea multe de vizitat, pentru ca deja vizitasem in datile trecute cam tot, dar a fost placut sa ne plimbam pe stradutele din centrul vechi. Am intrat in Biserica Evanghelica , pe care pana acum nu o vizitasem. Lui Adi ii plac enorm constructiile in stil gotic, si mie de altfel. Mi-ar fi placut sa nimerim cand avea loc vreun concert de orga...
Am incercat sa fac poze cat mai multe si mai bune, insa nu aveam voie sa folosesc blitz-ul, asa ca, nu au iesit prea grozave, dar am surprins si cateva imagini superbe.
Apoi am trecut pe Podul Minciunilor , unde ne-am orit iar cateva clipe sa admiram si sa pozam. Evident, ne-am adus aminte, cum cu 3 ani in urma, la prima noastra "iesire", pe vremea cand eram tineri indragostiti, ne-a apucat pupatul pe pod, iar o baba, in loc sa isi vada de batranetile ei s-a luat de noi...
Unde am mai fost? Aaaa, da! Am urcat in Turnul Sfatului . Evident ca pana am ajuns in varf era sa imi dau duhul dar a meritat, pentru ca privelistea de acolo de sus, este minunata, iar la coborare mi-au tremurat picioarele (am oroare de scari inguste, stramte). Am ajuns cu bine si jos, asa ca am inceput sa cautam un restaurant.
Cel mai la indemana a fost "La Turn" (mai fusesem acolo), un restaurant superb, foarte cochet si cu mancare foarte buna. Pacat ca se misca destul de greu ospatarii...
Cu burta ghiftuita, cu picioarele obosite ne-am intors la pensiune sa ne culcusim.