Cruising on the Mediteranean Sea 3

Duminica dimineata ajunsesem in Villafranche. Dupa micul dejun am fugit pe puntea 13, langa piscine de unde ne-am luat niste biletele, pentru barca ce urma sa ne duca in port. Vasul, fiind prea mare nu a putut trage chiar la mal, asa ca niste barci, tendere, urmau sa ne transporte pana in micutul port. Pe biletele noastre scria ca trebuia sa ne urcam pe tender-ul 7 si trebuia sa asteptam sa se anunte prin statie cand sa ne prezentam jos, pe deck 1. Era aproape ora 9:00 si noi nu auzisem nimic anuntat prin statie, doar Bianca spunea ca fusese anuntat tender-ul 1, dar trecuse multa vreme de atunci. Ne tot uitam afara, si tenderele veneau si plecau, asa ca am hotarat, ca romanul nerabdator, sa coboram jos, si sa vedem acolo ce se intampla. Abia se urca lumea in cea de a doua barca, asa ca ne-am asezat pe o scara si am decis sa asteptam. Spere surpriza si marea noastra bucurie, au mai ramas locuri libere pe acel tender, si pentru ca eram in locul potrivit la momentul potrivit, am fost invitate sa ne urcam si sa pornim spre port. A fost o miscare buna, pentru ca am castigat ceva timp de plimbari. Ajunse in port am pornit spre gara hotarate sa luam trenul spre Nisa.

Villefranche este un mic orasel aflat intre Nisa (6 km) si Monaco (10 km). Orasul se intinde de la mare in sus pe stanci, partea de jos numinduse Villefranche sur Mer. Plaja cu nisip fin, portul cochet cu terase de-a lungul falezei, cladirile vechi viu colorate, dau orasului o atmosfera pitoreasca tipic frantuzeasca. Gara se afla la nici 10 minute de port, asa ca am pornit in mare graba sa prindem primul tren cu destinatia Nisa. Eu si Bianca mai vizitasem Coasta de Azur, Nisa, Cannes, Monaco, insa Corina era pentru prima oara aici si isi dorea sa viziteze cat mai mult, chiar daca nu aveam foarte mult timp la dispozitie, dat fiind ca la ora 18:00 trebuia sa fim inapoi pe vasul de croaziera. In gara am avut surpriza sa vedem ca marea majoritate a celor de pe vas asteptau trenul spre Monaco. Oricum, aveai posibilitatea sa contractezi la biroul de Guest Relations excursii optionale cu ghid, insa noi am ales sa mergem pe cont propriu, in mica noastra aventura. Evident, la cumpararea biletului, de la automatul de bilete de pe peron, am gresit si gara, in Nisa existand 3 gari, una principala si doua mai micute la periferia orasului. Dar nu a fost atat de rau, in final, pentru ca am ajuns destul de repede in portul din Nisa. De cand am avut marele noroc sa vad orasul pentru prima oara, mi-am dorit sa ma reintorc. Mi-a placurt de o mie de ori mai mult decat Cannes, iar Monte Carlo mi s-a parut mult prea extravagant pentru gustul meu.

Nisa este fermecatoare, cosmopolita, cu orasul vechi cu strazi pietonale inguste, pline de magazinele cochete si terase mici cu masute inghesuite, pe care as hoinari la nesfarsit, cu piata din centru, Place Massena, cu fantana arteziana si cu stalpii aceia pe care sunt cocotati oameni de plastic ce noaptea se lumineaza si isi schimba culorile, cu Promenade des Anglais ce se intinde de-a lungul marii cu hoteluri elegante in cladiri istorice, cu hotelul Negresco ce domneste regeste asupra tuturor. In timpul sezonului e superb, o forfota placuta pe strazile sale, artisti stradali pe care ii intalnesti la fiecare pas. Am intrat in oras cu o mare bucurie in suflet si am incercat ca pe langa locurile vizitate anterior sa vad si ceea ce ratasem atunci. Primul stop a fost la Colline du Chateau, de unde peisajul iti taie rasuflarea.

Castelul nu este chiar un castel, mai mult niste ziduri de fortificatie, dar privelistea asupra portului si a intregii Nise este deosebita, plus ca sus se afla o micuta cascada. Poti urca la castel pe scari, sau, mai usor cu liftul.
Am coborat spre orasul vechi, unde am poposit cateva minute in Piata Palatului de Jusstitie, apoi am continuat drumul spre partea mai noua a Nisei, prin Place Massena, pana la Basilique Notre Dame, pe care, iarasi nu apucasem sa o vizitez in calatoria mea anterioara. Dat fiind ca era duminica, toate magazinele erau inchise, spre marele noroc al Corinei, pentru ca astfel ne-a ramas timp sa dam o fuga pana la Monaco. Dupa ce am luat pranzul pe faimoasa strada pietonala, la o terasa unde se mananca excelent, am fugit spre gara Nice Ville, am cumparat biletele si am pornit. Nu ne mai ramasese foarte mult timp la dispozitie, dar era suficient ca sa alergam cat ne tineau picioarele sa mai vizitam ceva. Nu stiam exact cum puteam ajunge din gara in Monaco, la Palatul Princiar, am cerut ceva indicatii si pana la urma am reusit sa gasim drumul cel bun.

Sus, am fost inca o data impresionata de frumusetea locului, de peisajele coplesitoare pe care le poti admira din dreapta si din stanga palatului, porturile in care sunt acorate iahturi de lux sau imense vase de croaziera, impresionantele cladiri construite in trepte pe munte, inghesuite unele in altele si cu spatii verzi create chiar pe acoperisuri. Palatul nu poate fi vizitat in interior, fiind inca locuit de Printul Albert al II-lea. Daca ai noroc (eu nu am avut…), la ora 12:00 poti fi spectator la schimbarea garzii, eveniment fastuos si memorabil, din cate am auzit. Inca 10 minute pe stradutele din jur, apoi, cu sufletul la gura am alergat spre gara sa prindem trenul spre Villefranche si spre Navigator of the Seas.
La cina, am avut o surpriza placuta, cand toti ospatarii au inceput sa defileze prin restaurant, fluturand servete albe deasupra capului, pe ritm de fanfara, dupa care s-au adunat cu totii pe acea scara interioara. Seful de restaurant a tinut un mic discurs, multumindu-ne tuturor pentru prezenta noastra acolo, iar intreg personalul restaurantului a cantat “ O sole mio”.